· Industria auto a fost impactată direct de criza globală a semiconductorilor, ceea ce a dus la un deficit de aproximativ 18 milioane de vehicule în întreaga lume
· Criza semiconductorilor provoacă pierderi de 100 miliarde euro industriei auto
· Sectorul automobilelor va avea nevoie de o politică de sprijin pentru a evita mai multe pierderi în viitor
Penuria de cipuri din sectorul auto a creat un deficit de 18 milioane de vehicule
Industria automobilelor a fost prima impactată de criza mondială a semiconductorilor. Pentru a face față crizei provocate de pandemie, producătorii și furnizorii au reacționat prin reduceri drastice ale stocurilor și comenzilor de semiconductori. La scurt timp după revenirea cererii de pe piața automobilelor, mult mai rapidă decât se preconiza în a doua jumătate a anului 2020, jucătorii din industrie au descoperit că producătorii de cipuri au realocat capacitățile de producție către piețele finale cu o cerere în plină expansiune precum computerele și centrele de date, lăsând astfel puține capacități pentru sectorul automobilelor. Deși au trecut aproape doi ani de la primele semne ale scăderii stocului de semiconductori, producția de mașini rămâne de departe sub nivelul din 2019, înregistrând un deficit cumulat de producție de peste 18 milioane de vehicule la nivel mondial. Situația a fost comparativ mai grea în Europa, spre deosebire de China sau America de Nord, producția de vehicule scăzând la un nivel fără precedent de aproximativ 13 milioane de vehicule în 2021. După ce a dat semne de îmbunătățire la finalul anului 2021 și în primul trimestru al anului 2022, recuperarea producției a fost din nou afectată de tensiunile suplimentare cauzate de blocarea lanțurilor de aprovizionare din Shanghai, precum și de invazia Rusiei în Ucraina.
Penuria cipurilor a provocat pierderi de aproape 100 de miliarde EUR în 2021 și 2022
Pentru a calcula impactul produs de penurie specialiștii Allianz Trade au comparat producția din anii 2021 și 2022 cu nivelurile din 2019. Având în vedere cheltuielile generale de consum pentru bunuri, în această perioadă, se preconiza că cererea va fi similară cu cea din 2019, dacă oferta ar fi permis acest lucru.
Calculele arată că mai mult de 50 de miliarde de EUR au fost deja pierduți în 2021, echivalent cu 0,4% din PIB. Presupunând că producția europeană va scădea cu încă -1% în 2022, s-ar putea pierde în total 98 de miliarde EUR. Cu toate acestea, Germania a făcut față celei mai mari lovituri (o pierdere de 47,5 miliarde EUR în valoare adăugată în 2021 și 2022), deoarece sectorul automobilelor reprezintă o cotă mai mare din valoarea adăugată în ansamblu. Pe de altă parte, istoricul nivelurilor scăzute în cazul retailerilor sugerează că ar putea exista un mare potențial de creștere dacă producția va fi reluată în 2023.
La o primă vedere, situația pieței auto în România pare decuplată de tendințele globale, producția de autoturisme înregistrând o creștere de peste 15%, vânzările de autoturisme noi fiind în creștere cu 5% în primele opt luni ale anului 2022 față de aceeași perioadă din 2021.
”Dacă luăm în considerare ultimele evoluții, observăm că vânzările de autoturisme noi au scazut cu mai mult de 20% în luna august față de perioada similară a anului trecut. Și mai important de specificat este că mare parte din producție a fost destinată exportului, motiv pentru care, ne așteptăm la un recul și pe această dimensiune. Chiar dacă mare parte din autoturismele produse local se adresează unui public cu buget mai redus și au potențialul de a menține nivelul comenzilor la un nivel ridicat într-o perioadă de criză, nu putem lua în calcul o perioadă lungă de timp. Totuși, cei mai importanți factori care vor modela cererea și oferta în perioadă următoare rămân gestionarea penuriei de semiconductori și, cu efect mai de durată, trecerea la producția în masă de modele electrice.”, punctează Mihai Chipirliu, CFA Risk Director, Allianz Trade
Cu toate acestea, suportul din partea statului ar trebui să rămână ridicat pentru un sector care contribuie cu mai mult de un sfert la formarea produsului intern brut, însă provocările la nivel geopolitic global și regional sunt de asemenea foarte mari. România este la granița unui conflict devastator și percepută cu un risc mai mare decât poate o arată cifrele, din punct de vedere al factorilor ce pot influența decisiv atât deciziile de a rămâne investit (sau căutarea unor măsuri alternative de disipare a acestui risc prin constituirea unor companii de tip „joint-venture”) cât și deciziile cele de continuare a investițiilor sau de relocare a facilităților de producție din alte țări.
