Puterea prețului: Cum va trece economia europeană peste presiunile inflaționiste?

• Pe termen lung majoritatea sectoarelor vor beneficia de o putere de stabilire a prețurilor
• Din perspectiva riscului sectorial, produsele farmaceutice, computerele și produsele electronice de consum sunt imune la creșterea prețurilor de producție
• Alte sectoare s-ar putea confrunta cu presiuni asupra marjelor lor în următoarele câteva luni, deoarece se previzionează că prețurile de producție se vor diminua în T3 2021.

Pe măsură ce specialiștii se așteaptă la o recuperare a cererii post-pandemice în Europa, creșterea prețurilor pentru materiile prime și materiale va testa capacitatea de adaptare a firmelor care vor fi nevoite să perceapă prețuri mai mari pentru produsele și serviciile lor. Puterea de stabilire a prețurilor este esențială pentru revenirea economiei, dar și pentru firmele care sunt nevoite să compenseze pierderile din 2020. Cu toate acestea, din cauza unui număr mare de factori (structuri de piață diferite, intensitate concurențială, comportamente ale consumatorilor) nu toate sectoarele au capacitatea de a se mentine înaintea curbei.

Comparând evoluția prețurilor cu amănuntul și modificările prețurilor de producție din zona euro^[1] specialiștii calculează un indicator pentru puterea de stabilire a prețurilor. Sectoarele care au înregistrat o creștere mai rapidă a prețurilor cu amănuntul se pot lăuda cu o anumită putere de stabilire a acestora, în timp ce, sectoarele aflate în situația opusă ar putea fi văzute ca fiind lipsite de putere în ceea ce privește stabilirea prețurilor. Din cauza discrepanțelor, unele sectoare au fost analizate încă de la începutul anilor 2000^[2], în timp ce altele au fost urmărite din 2017^[3]. Cu toate acestea se constată că textilele, electronicele și electrocasnicele, produsele de curățare, serviciile de telefonie și restaurantele au avut prețuri de producție mai mari, depășind astfel prețurile cu amănuntul (a se vedea Figura 1). Aceste sectoare s-au confruntat cu o concurență acerbă atât internă (servicii de telefonie, restaurante) cât și la nivel mondial (textile, aparate, unele produse chimice).

Figura 1 – Evoluția pe termen lung a IAPC față de PPI pentru sectoare analizate din zona euro

Electronicele și electrocasnicele, produsele farmaceutice și companiile aeriene sunt în topul clasamentului în ceea ce privește puterea de stabilire a prețurilor pe termen lung din zona euro. Pentru a analiza legătura dintre cei doi indicatori IAPC-PPI, au fost utilizate modele simple de regresie. Analizând relevanța modelelor și a coeficienților de regresie, analiștii Euler Hermes au putut stabili un clasament al sectoarelor zonei euro (a se vedea tabelul 1). În ansamblu, evaluarea cantitativă este în conformitate cu judecățile experților. Cu toate acestea, unele sectoare, cum ar fi cele care produc electronice și electrocasnice ar putea fi pe drumul lor descendent în clasament, deoarece tendințele recente au arătat că marii producători s-au delocalizat în afara zonei euro. Este important de observat o distincție între sectoarele care au trecut prin modificări ale prețurilor de producție pentru a păstra cotele de piață (strategia defensivă) și cele care erau oportuniste (cele care creșteau prețurile mult mai mult decât prețurile lor de producție).

Tabel 1 – Clasamentul pe termen lung al puterii de stabilire a prețurilor

Datele detaliate din segmentul alimentar, arată importanța eterogenității  într-un sector (vezi Figura 2). În ultimii 15 ani, în sectorul uleiurilor s-a observat că prețurile de producție depășesc prețurile de consum în timp ce, segmentul produselor lactate (lapte, brânză) și ouă a reușit să crească prețurile cu amănuntul cu 10pp peste creșterea prețului de producție în aceeași perioadă de timp. Cu toate acestea, producătorii de cafea care au beneficiat de prețuri mai mici de producție au fost nevoiți să reducă prețurile cu amănuntul pentru a lupta împotriva concurenței globale.

Figura 2 - Evoluția pe termen lung a IAPC față de PPI pentru sectoare alimentare selectate din zona euro

Odată cu creșterea costurilor de producție se previzionează o creștere tranzitorie a inflației globale la sfârșitul verii. Cu toate acestea, specialiștii au luat în calcul două scenarii de risc alternative care ar putea duce la o inflație mai mare: prețuri de producție persistente sau un șoc politic care afectează sectoarele cheie (de exemplu, politica climatică cu impozite mai mari pe industria energetică, reglementări mai stricte asupra produselor alimentare etc.). Cursul de schimb este o sursă suplimentară de incertitudine pentru sectoarele exportatoare. Potențialul „mecanism de compensare” prin exporturi poate fi consolidat sau anulat de fluctuațiile cursului de schimb. Într-adevăr, firmele din zona euro ar putea să vândă la prețuri nominale mai mari în dolari, de exemplu, dar dacă între timp euro se va aprecia, atunci impactul asupra profiturilor în euro se va diminua. Pentru a ilustra acest lucru, în 11 din ultimii 20 de ani, euro s-a apreciat în timp ce inflația a fost mai mare în SUA decât în zona euro.

Observăm că și în cazul României se evidențiază tendințele manifestate la nivel global în legatură cu inflația. Țara noastră este de ceva timp obișnuită cu prezența în topul țărilor cu inflația cea mai ridicată din Uniunea Europeană. Atingerea și chiar depășirea în ultimele luni a nivelului de 3% față de puțin peste 2% la finalul anului trecut imprimă anumite semne de îngrijorare, fiind spre limita superioară a intervalului de variație urmărit de BNR. În structură, principalele componente ce au generat creșteri de prețuri atât la nivel global cât și local au fost tarifele crescute la energie, carburanți, anumite blocaje pe lanțul ofertei (unele – precum criza semiconductorilor – fiind estimate să persiste cel puțin pe parcursul acestui an) și nu în ultimul rând – mai ales în cazul României – o producție agricolă foarte redusă anul trecut. Ultimul factor a contribuit decisiv la creșterea prețurilor produselor alimentare în condițiile în care acestea dețin mai mult de 30% din cosul de cumpărături la noi în țară. Desigur, există și o veste bună dacă producția agricolă va fi - conform așteptărilor - semnificativ peste cea de anul trecut, putând aduce un efect de bază pozitiv atât în domolirea per ansamblu a prețurilor cât și prin contribuția la creșterea economică.

”În România, presiunea inflaționistă a venit „la pachet” cu creșterea record a PIB-ului de 2.8% dintre țările Uniunii Europene (-0.4% per ansamblu) pentru trimestrul 1 al acestui an. Revenirea din semestrul II a anului trecut se continuă fiind în linie cu eforturile de impulsionare a economiei.

Temerile referitoare la inflație pot părea puțin exagerate. Anterior crizei pandemice, retorica se centra pe riscul deflaționist însoțit de o eventuală recesiune economică. Căderea abruptă a veniturilor din primul val pandemic accentuase această posibilitate. Revenirea rapidă a economiilor afectate în ultimele 12 luni a schimbat optica spre riscul de supra-încălzire și în consecință spre creșterea prețurilor.

De fapt, adevarata „frică” a piețelor financiare globale nu este atât inflația în sine - un lucru de altfel benefic dacă nivelul este controlabil atunci când vorbim de relansare economică – ci posibilitatea creșterii ratelor de dobândă de referință ce ar diminua semnificativ profturile companiilor și implicit randamentele deținătorilor de acțiuni și obligațiuni. Privind însă pe termen mai lung, socurile pe termen scurt aferente unor creșteri succesive de dobânzi – aflate de mult timp la minime istorice la nivel global – ar putea constitui prețul necesar ce trebuie plătit pentru asigurarea sustenabilității economice. ”, a declarat Mihai Chipirliu, CFA – Risk Director Euler Hermes România.

Sectoarele analizate reprezintă jumătate din produsele și serviciile IAPC din zona euro. Principalele subcomponente care nu au fost incluse sunt recreerea și cultura (8%), educația și sănătatea (8%), chiriile / locuința (7,5%) și alte servicii / produse care nu pot fi asociate direct cu un SPI sau PPI. În general, se poate observa că ar putea exista pierderi de preț de producție la alimente, combustibili, textile, computere, electronice și restaurante. Aceste sectoare reprezintă aproximativ 33% din IAPC. Cu toate acestea, dacă se elimină elementele non-core, acestea reprezintă doar 12%. Mai mult, se poate observa că există o întârziere de una până la două luni între o modificare a PPI și o modificare a IAPC.

Spre deosebire de zona euro, Asia și America de Nord au înregistrat recent perioade de inflație mai mare, iar modelul actual de redresare pare să indice o divergență similară. În teorie, firmele din zona euro care exportă în afara UE ar putea fi mulțumite de acest context și ar putea beneficia de prețuri de vânzare mai mari. Cu toate acestea, analizând cele 19 sectoare, singurul care a înregistrat un raport semnificativ dintre exporturile nete extracomunitare și cifra de afaceri este sectorul farmaceutic).

[1] Zona Euro 19 : Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spaina

[2] Ex: alimentație, textile

[3] Ex: automobile, servicii de telefonie mobilă